Te-am visat noaptea trecuta.
Mi-ai iesit in cale iar, dupa atata timp. Te stiam gri, dar acum te-am gasit albastru, te simteam simplu, dar acum mi-ai parut absurd, te aflai inauntru, mereu inauntru, la adapostul casei tale, sambure in invelis cald, dar in vis erai tu invelisul casei tale, iar casa ta tot tu erai. Erai zidurile si cupola unei biserici, iar eu devenisem icoanele din ea o data ce am intrat inauntru. Si atunci te-am simtit rece, cu sufletul tinut prizonier intre zidurile tale. Ma asteptai. Stiai ca te voi gasi si ca te voi urma in inchisoarea ta eterna. Ti-am oferit culoarea mea si multa caldura, ti-am adus speranta si credinta.
Apoi m-am trezit.
Oare esti bine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu