Noi doua

"Anybody can sympathise with the sufferings of a friend, but it requires a very fine nature to sympathise with a friend's success."
- Oscar Wilde

Ne stiam de mici si chiar daca la inceput nu ne-a legat cine stie ce prietenie, cu timpul am invatat sa radem si sa plangem impreuna, sa ne sprijinim una pe alta. Am invatat sa te ascult si sa te inteleg desi eram diferite, desi gandeam diferit, desi iubeam diferit, fiecare cu convingerile ei. Ti-am luat apararea si am incercat sa iti gasesc mereu scuze in fata altora, crezand mereu ca nu esti vinovata.

Nu stiu daca ai devenit intre timp alta, sau am fost eu prea oarba sa nu vad cine esti de fapt?

De fapt, oarba nu am fost nicicand, de cunoscut, te-am cunoscut, dar am crezut ca intr-un lucru imi semeni, ca stii ce inseamna prietenia si ca o pretuiesti.

Trebuia sa ma astept la ura ta? cand cea indreptatita sa urasca eram eu. Era necesar sa fi tocmai tu cea care imi da ultima lovitura? Nu era destul sa cred ca viata mi-a luat ce aveam mai scump? Chiar trebuia sa imi arati ca nu a fost viata ci ca ai fost tu? M-ai vazut fericita si ai crezut ca daca inversam rolurile toata fericirea mea va deveni a ta?

Si fara voia ta mi-ai fost buna prietena.

Cred cu convingere si acum ca acea soarta pe care ai luat-o era soarta mea, ca daca nu ai fi incercat sa imi iei locul, astazi as fi avut eu urme de lama la incheieturile mainilor. Si pentru asta, intr-un mod mai straniu, iti multumesc! M-ai scutit de atat de multa suferinta!