miercuri, 4 august 2010

"What is your biggest professional achievement?"

"I believe that the biggest achievement was the fact that I maintainted and managed myself during the last year of faculty, while working as an engineer student support, a job that offered me new challenges every day and also satisfaction at the end of the day when my targets were complited."

In timp ce ma uitam peste ofertele de pe ejobs am dat si de acest job .... nu am sa ii dau numele .... si nu am sa zic nici numele companiei. Nu isi au locul pe acest blog.
Ce m-a facut sa cad pe ganduri la 4 dimineata era prima intrebare dintr-un scurt interviu online, " What was your biggest professional achievement?"
Am terminat facultatea cu o luna in urma, Politehnica mai exact.
Proaspat absolvent?
Da.
Experienta profesionala?
Din plin.
In domeniu?
Da.
Team work orientated?
Da.
Disponibil la program prelungit?
Da.
(Numai daca ma gandesc la zilele cand plecam la 11 noaptea de la servici, asta in conditiile in care programul meu de lucru era pana la ora 4)
Atentie distribuita?
Ma faci sa rad, numai amintindu-mi cum imi imparteam timpul la servici intre taskurile zilnice si repetatul/invatatul/cititul variantelor din anii trecuti pentru examenul la care urma sa ajung in aceeasi zi.
Self-responsible?
Ca daca n-ar fi, nu s-ar mai povesti :-)
Knowledge about ..... and ..... with.... or .....? And everything you have never studied in college?
Da. Din nou, da. Un mare mare DA !
Capacity of listening and communication, reactive and synthetic?
Da. Acest du-te vino din ultimul an m-a specializat in asa ceva!

Si as putea continua asa pana cand rasare soarele......

Ce m-a determinat sa scriu pe blog a fost raspunsul pe care l-am dat, din suflet, cuprinsa de nostalgia zilelor cand plecam dimineata la 7 de acasa si ajungeam seara la 11, cand alergam pe tocuri dupa autobuz sau vreun tramvai, cand imi beam in graba cafeaua la servici cu un teanc de hartii in fata si cu un laptop ce vesnic imi facea probleme, cand ajungeam tarziu la vreun laborator sau examen si ma strecuram in liniste in sala, cand toti colegii isi intorceau privirile spre mine, vesnic intarziata, cand nu il gaseam pe "Profu' de licenta" si fumam tigara dupa tigara de nervi, in baie, de lene sa nu mai cobor in curte, cand uitam de mine lucrand pentru licenta in laborator, cand plecam de la facultate noaptea si trebuia sa vina portarul sa descuie usa principala, cand nimic nu mergea cum trebuie la licenta si trebuia mereu sa o refac, cand la servici eram solicitata din 5 parti, si totul era "urgent", cand stateam peste program ca sa scanez X tona de chestii la colegu' inginer care se grabea acasa, cand mi se pasau tot felul de sarcini de care unii nu aveau chef... si cand mai ajungeam noaptea acasa.........


Asadar, "my biggest achievement", ca o fi profesional sau nu, e ca am scos-o la capat si pe asta. Asa ca, Next please! Pacat ca nu pot scrie toate acestea in perimetrul acela mic de pe ejobs! Dar de ce sa ma mint singura? Si daca ar incapea, tot nu as scrie... e ceva personal, e chiar o parte din viata mea ce nu isi are locul intr-un teanc de CV-uri aruncate pe un birou!



A rasarit soarele, va las, noapte buna! Sau daca preferati, buna dimineata! Eu am sa dorm acum, pe acordurile a doua cucuvele ce si-au mutat resedinta in casa de peste drum!

sâmbătă, 13 martie 2010

Noi doua

"Anybody can sympathise with the sufferings of a friend, but it requires a very fine nature to sympathise with a friend's success."
- Oscar Wilde

Ne stiam de mici si chiar daca la inceput nu ne-a legat cine stie ce prietenie, cu timpul am invatat sa radem si sa plangem impreuna, sa ne sprijinim una pe alta. Am invatat sa te ascult si sa te inteleg desi eram diferite, desi gandeam diferit, desi iubeam diferit, fiecare cu convingerile ei. Ti-am luat apararea si am incercat sa iti gasesc mereu scuze in fata altora, crezand mereu ca nu esti vinovata.
Nu stiu daca ai devenit intre timp alta, sau am fost eu prea oarba sa nu vad cine esti de fapt?

De fapt, oarba nu am fost nicicand, de cunoscut, te-am cunoscut, dar am crezut ca intr-un lucru imi semeni, ca stii ce inseamna prietenia si ca o pretuiesti.
Trebuia sa ma astept la ura ta? cand cea indreptatita sa urasca eram eu. Era necesar sa fi tocmai tu cea care imi da ultima lovitura? Nu era destul sa cred ca viata mi-a luat ce aveam mai scump? Chiar trebuia sa imi arati ca nu a fost viata ci ca ai fost tu? M-ai vazut fericita si ai crezut ca daca inversam rolurile toata fericirea mea va deveni a ta?

Si fara voia ta mi-ai fost buna prietena.
Cred cu convingere si acum ca acea soarta pe care ai luat-o era soarta mea, ca daca nu ai fi incercat sa imi iei locul, astazi as fi avut eu urme de lama la incheieturile mainilor. Si pentru asta, intr-un mod mai straniu, iti multumesc! M-ai scutit de atat de multa suferinta!


marți, 9 martie 2010

Oare esti bine?



Te-am visat noaptea trecuta.
Mi-ai iesit in cale iar, dupa atata timp. Te stiam gri, dar acum te-am gasit albastru, te simteam simplu, dar acum mi-ai parut absurd, te aflai inauntru, mereu inauntru, la adapostul casei tale, sambure in invelis cald, dar in vis erai tu invelisul casei tale, iar casa ta tot tu erai. Erai zidurile si cupola unei biserici, iar eu devenisem icoanele din ea o data ce am intrat inauntru. Si atunci te-am simtit rece, cu sufletul tinut prizonier intre zidurile tale. Ma asteptai. Stiai ca te voi gasi si ca te voi urma in inchisoarea ta eterna. Ti-am oferit culoarea mea si multa caldura, ti-am adus speranta si credinta.
Apoi m-am trezit.

Oare esti bine?